Ţărani în sărbătoare
…“Fără de nici-o îndoială, cel mai mic ia
binecuvântare de la cel mai mare”, spune Sf. Scriptură (Evrei, 7, 7). Deci, iată, nu există nici-o
„îndoialăˮ, şi totuşi, mândria, cea care ne face să-l „mâncăm” mereu pe
aproapele, nu mai lasă loc pentru nimic care să ne facă să vedem starea sufletească
în care ne aflăm. Credeam că nu voi ajunge vreodată să spun, cum spuneau cei
dinainte de mine, acea constantă expresie: „ pe vremea mea era mai bineˮ sau,
“tinerii din vremea mea erau foarte respectuoşi”! Amprenta fiecărei zile de
astăzi îmi lasă tot mai mult un gust amar, faţă de tot ce văd în jur.
„Manelizarea” de orice fel, patrunde parcă în toate colţurile unde se mai află
puţin bun simţ sau puţin bun gust, iar manipularea prin mass-media, mai ales
prin forţa imaginii, schimbă frumuseţea şi curăţenia privirii din ochii
inocenţi ai copiilor şi tinerilor noştri, într-o robotizare mereu crescândă
dominată de ultimele realizări ale tehnicii. Inocenţa firească juvenilă expiră
prematur, copiii din ziua de astăzi confundând ireparabil importanţa clipei
plină de viaţă veşnică, prin formula zisă “modernă”, anume: „trăieşte clipaˮ
sau “trăieşte-ţi viaţa”, dar uitând că trăind în afară de Hristos, orice clipă ne
va “trăi” ea pe noi!...Peste tot, ritmul natural, firesc, dumnezeiesc, autentic,
este înlocuit de morbidul clinchet al “chimvalelor răsunătoare” ce vestesc la
orice colţ „înnoirea”!...Ȋnnoirea în ce!?...Căci tradiţionalul, păstrător al
adevăratelor valori, cernute prin negura vremurilor dar şi prin împărtăşirea de
sens şi plămadă curată “a celui mai mic de la cel mai mare”, s-a încătuşat de
când cu “libertatea” în propriile noastre slăbiciuni şi limitări. Respectul
faţă de cei “mari”, ca semn al intrării pe făgaşul ierarhiilor lăsate de
Dumnezeu în lume pentru a nu cădea în anarhie, una dintre ierarhii fiind şi cea
a oamenilor mai în vârstă decăt noi, deviază tot mai mult către aceeaşi dorinţă
de nivelare globalistă însămânţată de îmbuibaţii lumii, ce sunt împotriva
păstrării oricărei identităti naţionale sau tradiţionale. Un inspirat proverb
românesc spune că, “cine nu are bătrâni atunci să-i cumpere”, dar se pare că banii
tot mai mulţi ce-i avem nu ne mai sunt de folos, deoarece “bătrâni” să cumpărăm
nu prea mai găsim. Iar lumea „răsturnată” cu sus-ul în jos, transformă până şi
pe acei copii ce au părinţi şi i-au învăţat de mici cu “sărut-mâna”, cu
„dumneataˮ, cu „nea’ Gheorgheˮ sau „tanti’ Mariaˮ, în grabnici încrezuţi
rătăcitori prin ţara pacatului. Şi astfel, înlocuiesc cu vădită aroganţă aceste
aspecte fireşti ale bunului simţ, vechi de când lumea, prin „tuˮ, sau „băˮ sau
„făˮ!!...Ȋn lume, aşa cum însăşi Biserica lui Hristos afirmă, Dumnezeu a lăsat
ierarhiile, ca “cel mai mic să asculte de cel mai mare”, căci fără ascultare se
naşte anarhia, haosul, iar haosul produce şi mai mult haos, adică iadul pe
pământ!!...
Pictor, teolog VASILE NEGUŞ
